De ce oare tu nu mai dorești al meu sărut
Ca prima dată, în amurg, când noi ne-am cunoscut?
De ce respingi a mea îmbrățișare
Și mă privești cu-atâta nepăsare?

Vezi bine cum anii tinereții au trecut...
Mereu ți-am spus: " e cazul s-o luăm de la-nceput!"
Fără izbândă, lăsat-am vorbe-n vânt...
La tine erau toate-o apă și-un pământ.

Ne-ajute Domnul să pășim mereu ‘nainte,
Să luam în seamă-a noastre sincere cuvinte;
Calmul, dragostea și mângâierea doar,
Ne-or ține jurământul făcut pe-altar.

Degeaba plângi acum cu adânci suspine
Când sunt tare departe; nu au cum să te aline
Nici amintiri trecute în jurnale,
Nici vechi prieteni... doar vulpi hibernale.

Găsesc și-n ochii-mi lacrimi reci, doar că-s fără rost.
Plăcutele-amintiri, dorințe ne-mplinite-au fost.
Mă-ntreb: iertatu-mi-ai ce-ades ți-am greșit?
Știi?...Speranța încă nu m-a părăsit.