Deschide ochii cand vreau sa ma strecor sub pleoape,
Si nu clipi, te rog pastreaza-mi fosnetul pe gene,
De umbra unei lacrimi vreau sa raman aproape,
S-ascult placuta armonie, uitata-n vechile refrene.

Aduna-ma dintre taceri si pune-ma pe-un prag de ploi,
Sa-mi fie fulgerul iubire, si universul templu sfant,
Pe langa noi sa curga timpul, cu clipele spre inapoi,
Lasandu-ne sa ratacim, printre fuioarele de vant.

Fa tu ca sufletul sa fie, minunea unui rasarit,
Crescut din valurile marii, si neajuns inca la mal,
Pentru ca-n largul ei corabii, cararea nu si-au mai gasit,
Si l-au ascuns in unduirea, tesuta-n fiecare val.