Căldura amiezii de vară
Simt cum încet mă stârnește,
Mi-e dor de-o plimbare prin țară,
De munți și-aș urca iar pe creste...

Să simt dulci miresme de fragi,
Să beau ceai din bujorii de munte,
Iar spre seară la foc cu cei dragi
Și luna să stea să asculte;

Povești despre o stână uitată,
Mai știu eu din ce-apusă vară,
Povești cu poteci înfundate,
Cu ierni ce troiene aștern intr-o seară...

Mi-e dor iar de munți cu văi și izvoare,
Pe creste înalte să pot să calc norii,
Mi-e dor să mai dorm pe frunze, la soare,
Să-mi mângâie tâmpla bujorii.