Noaptea-și dezvăluie infinitul cernit,
Stele se văd tot mai clar, mai aprinse,
Idei mi se nasc dintr-un gând obosit,
Pe bancă in parc sunt doar eu și doar vise...

Dar te simt, te aud și te văd lângă mine,
Aici stând tăcut apusu-l privești,
Salcia coboară ramuri spre tine...
Nu mai sunt oare eu? sau doar tu lipsești?

Speranțe mi-aprind iluziile-n minte,
Al destinului joc sunt visuri ce trec,
Nu știu trăiesc din aduceri aminte,
Sau mor, din al dragostei ultim eșec.