Invis de iarna-ncerc mereu sa-ti scriu
dar viscolul din viata nu ma lasa
si-mi fac din albul iernii un sicriu
cand tamplele,zapezile-mi apasa.

Ma lupt inconsecvent cu amintiri
cu-alcoluri imi strivesc melancolia
si port amurgul lumii in priviri,
strivita-n suflet port melancolia.

Mi-e dor de tata, stiu ca a plecat
ca sa coseasca iarba dintre stele,
mi-e dor de iarna cand eram soldat
pazind tristetea lumii din transee.

Cat despre tine nu mai stiu nimic
cum nu mai stiu nimic de tatal meu
dar banuiesc ca a plecat un pic
SA SE APROPIE DE DUMNEZEU!