Nu căuta în zare prin gratii aiurite,
Ce-ncearcă să zdrobească un lujer alb de crin,
Când Omul de zăpadă n-adastă să invite
O floare-nlănțuită, la un pahar de vin.

Nu căuta departe, când ochii de cărbune
Mânjesc zăpada albă din candidul jabou,
Așteaptă-l la fereastră, cu gândurile bune,
El va veni la tine ca abur, în halou.

Se va preface-n apă, trecând printre zăbrele
Și în celula florii se va-ntrupa din nou:
Un om, pe cap cu-o oală dar zămislit din stele,
Te-o săruta cu taina închisă într-un ou.