Să te revolți pe viață
Că e crudă și ipocrită,
Și e stăpână peste tot,
Și râde de a ta soartă
Și de fericirea neîmplinită...

Și povara ei te-apasă,
Și iar te revolți pe viață
Că ți-a risipit fericirea,
Fără să-i fi simțit gustul
Și ce complicată pare...

În straiele vechi de noapte,
C-ai fost o vreme sluga
Iubirii de mult visată...
Și urmărită, și vinovată...
Și ai tot așteptat să vină

Iubirea cea adevărată
Care nu poate fi confundată,
Să-ți purifice sufletul
Cu o briză fierbinte
Ce vrea să te-alinte.