Fără tine totul e pustiu,
Ca Paradisul fără îngeri
Sau ca Pământul fără nici un râu,
Ca săptămâna fără vineri.

Pustiu e totul fără tine,
Precum pădurea fără păsări,
Ca vița-n vie făr’ de ciorchine,
Ca moda făr’ de mătăsuri.

Totul, fără tine-ar fi pustiu
Cum ar fi cerul fără stele;
Comedie fără nimic hazliu
Sau carceră făr’ de zăbrele.

Fără tine, eu nu vreau nimic...
Doar tu mă poți întoarce-n lume.
Tu, Zâna dintre zile, c-un pupic,
ÃŽnvii ce ars a fost de brume.

Mă simt din nou adolescent
Cu tine-alături, la plimbare...
Doresc, în viața ta să fiu prezent,
Eu, fulg topit de-a ta suflare.