Ultima bătaie de aripi
A unui fluture mort acum
Mi-a zgâriat obrazul
Într-o acea dimineață
ÃŽn care m-am trezit cu patul gol de tine.

Făceai calcule la o masă
Ce nu ținea cont de copilării,
Ci de un abrupt Acum
În care Noi era doar o altă matematică
Mult prea palpabilă și revizuibilă
Ușor de greșit,
Doar un punct într-o ecuație,
Sau poate o linie...

Te-am privit:
Erai îmbătrânit și totuși ciudat renăscut.
Care din noi a găsit acum
Răspunsurile acelea ce zac
În pământ, în apă și în soare?
Aș spune că eu,
Iar tu ai adormit, ai îmbătrânit și ai uitat,
Și-apoi te-ai dus pe-un drum mult prea umblat,
Cu prea multe nimicuri, gălăgii și spoturi luminoase
Dar te cunosc prea bine
Ca să pot crede că greșești.