Mi-a adormit visul în palma murdară de colbul de țară.
Nu-mi pasă de lumea făcută din ceară pe drumul de seară.
Eu totuși mai cred că nimfa coboară în vântul de afară.
Să smulgă din gândul pe sfoară, un glas de vioară.

Te-am regăsit singură în ziua cu ploi ce cască gura la noi.
Te-am cuprins vânt pe pernele moi și am plâns cu sudoarea pe noi.
Din fiecare picătură de apă și sloi am scos vorbele bune din noroi.
Dă-mi mâna iubito să pornim goi în zăpada prea albă pentru amândoi.