Salcâmii nu se usucă de secetă.
Se usucă din necredință.
Să-i vezi cu picioarele-n apă,
Uscându-se!
Spinii explodează pe crengile vinete
Ca niște ploșnițe prea sătule.
Dedesubt apa capătă culoarea sângelui
Și nu ne mai putem spăla de păcate.
Degeaba i-am plantat, încrezători,
Perdele de protecție
În spatele cărora să ne petrecem viața
Ca înainte.
După ani de desfrâu,
Din lemnul lor putred
Doar furnicile vor mai avea parte,
La festinul din urmă.