Ard pe un rug de sperante si vise uscate
de un soare ce-mi orbeste desertaciunea
sunt un inorog ce-si tipa prin corn neputinta

Fumul inecacios imi umple plamanii dar
parca, niciodata nu am respirat mai bine
Focul imi arde talpile dar
parca, niciodata nu am pasit mai lin
Flacarile ma topesc asa cum ma frigeai atingandu-ma dar
parca, niciodata nu miroseam a sfant precum azi

Ard pe un rug si nu ma rog sa se termine odata
ma rog sa dureze mai mult, sa ard
sa ma inec, sa ma topesc

Vino la mine
dar nu ma stinge !