Vă rog să-mi dați poruncă
Să mă prefac că nu-s.
Că-s igrasia din speluncă
Ce stă, ce-ascultă fără fus.

Ca o căpușă stau și rod,
Sperând să-mi dea binețe,
Măcar pomul ce la pod,
Mi-a rupt intrarea numai bețe.

Chiar nimeni și nimic,
Parca-au amuțit cu toții,
Scăldați în vrăji de lambic,
Din aburi moi, în picuri hoții.

Stau cu toțiii ca vrăjiți,
Cuprinși de focul groazei,
Ascultă lemnele pierduți
Cu gându-n aripi de la zei.

Mira-m-aș o trompetă mai de soi,
Să-mi cânte dimineața seara…
Căci voi sării iarăși vioi
Să spulber visul, somnul piară.