Ne vor uimi florile pe ramuri
vom trece pe sub umbră de petale
să ne oprim îți spun, să ne oprim,
prea multă frumusețe arde-n freamăt
miraculoase clipele se sting
cerul va lăsa înghețul peste noi.

Cu mirare am să-ți cuprind inima
înnoptând în priviri un licăr de stea,
să aud răsuflarea cum cere
duhul dragostei coborât în sânge.
Poiana de lumină-i peste râu
unde primăvara întinsă la soare
zăbovea în florile gutuilor,
candele aprinse în noapte.
Aroma lor cu a apelor curgere
ne va uimi în gânduri și în vise
vom rămâne să facem ziduri de piatră
ctitorindu-ne sufletele fără nume
cu însemnele dragostei.