Toate vocile au murit
Și strigătele s-au încins cu tăcerea.
Cu ochi de cârpă zgomote sinistre
Pândesc mișcarea meduzelor de ceață.

Evantai de aripi încolțește-n umbră
Acolo unde graiul n-ar fi putut să crească.

Acolo plămădit de o scânteie
Un înger alb își splală lutul.

Luciferic un ochi îmbie la moarte
Nebun dar strunit se zbate și zace
În propria-i smoală ca-n lacrima caldă.

Și strunele dorm...
adânci clopote zdrăngănesc tăcere.