Modernismul laudă goliciunea
Și face să dispară chiar rușinea.
Modele-n modă-arată versiunea
Cum să se-mbrace-n sărbători mulțimea.

Inși cu primare gusturi de-altădată,
Întinși la soare, stau în straie goale;
Cu ochii limpezi, pruncii, dintr-odată
Se cred în paradis, făr’ de controale.

Se-amuză fără hohot; își dau ghionturi,
Cu gesturi făcând semn către cutare,
"Ia uite frățioare câte ponturi
Descopăr făr’ să vreau ’n-a mea scrutare!"

Din gașca de copii, unul mai pudic,
Se duce-n bălării și rupe-o frunză;
O pune pe fața domnului Nudic,
Rușinat, se pare, doar de-o meduză.