Îmi întorc pașii pe câmpurile de luptă
unde elaboram tactici de război
unde călcam totul în picioare
prin ruinele lăsate în urmă sub bocanci

mă-ntorc desculț

să-mi simt focul arzând sub tălpi
șuieratul gloanțelor în timpane
urletul camarazilor de arme, răpuși de obuze
împrăștiați în tranșee inundate de sânge
să-mi văd nopțile albe și
zilele, înegurate de morți la răsărit

trandafirii erau albi
înaintea fiecărei lupte
îi purtam sub bocanci
să îi sădesc în pieptul morții
să-mi crească năframă roșie cu fiecare izbândă
să-mi potolească setea de sânge

astăzi trandafirii sunt pete roșii
pe paginile propriei istorii

și mâinile
îmi sunt goale

în piept
au început să-mi crească
trandafiri roșii