Aud violoncelul începutului
^i era vitalitcii se dezvolt,
Alergâd pe clapele cesutului,
Dragostea e prima recolt.

Omul împânzit de os,
Între rdcini _i culmile sacre,
Liber _i nud-omnul frumos,
Joac pe cele mai înalte teatre.

Împing întrebarea-prima mirare,
Miracol sau dezlegare de minte,
Se capt gust _i culoare prin rabdare,
Apusul pentru prima oara se simte.

Dar timpul i-arat nerbdarea,
Ca un drac ie_it s îl înfrunte,
Pionul alb _i nebunul cer schimbarea,
Cci înaintarea taie picioare crescute.

Omul începat de vectori,
În palme _i tlpi imortalizat,
Rpus de armat, idol de mentori
Miracol...sintetizat.