mă uit, iubito,
într-o fîntînă adîncă...
şi ce crezi că văd?
văd fundul pămîntului
care-i tot aşa ca şi cerul...
tot atît de departe
şi tot atît de albastru...
şi-n fundul pămîntului
mă văd şi pe mine
cel din lumea cealaltă...
ci tot aşa ca cel de aici
nici mai tînăr nici mai bătrîn
cu aceleaşi cute pe obraz
şi-acelaşi surîs dureros în ochi...