TRÃIAM ÎN CASTELE CU TURN RÃSUCIT (I)


Trăiam în castele cu turn răsucit
Și stăteam ades la sfat cu cea lună,
În ferit sipet, află, chiar țărână
Făr-a-Þi da de știre, vai, am zăvorât;

Cerul Tău cu stele asupră-mi veghea,
Eu pân’la gât - bălur și pălămidă,
Tot mai visam o tainică hlamidă,
Necuprinsă bolta c-o anume stea...

De plouă sau ninge să fiu cel ales,
Să-mi pui la-ndemână meșterul condei,
Ca într-o clipită să-mpletesc eres,

Iar cuvântul strașnic scapere scântei...
Târziu...!? Nu știu, Doamne, dar am înțeles
Că fără de Tine n-am niciun temei.



TRÃIAM ÎN CASTELE CU TURN RÃSUCIT (II)


Trăiam în castele cu turn răsucit
Și stăteam ades la sfat cu cea lună,
În ferit sipet, află, chiar țărână
Făr-a-Þi da de știre, vai, am zăvorât;

Cerul Tău cu stele asupră-mi veghea,
Eu pân’la gât - bălur și pălămidă,
Tot mai visam o tainică hlamidă,
Necuprinsă bolta c-o anume stea...

Fiu ales cuvântul să –Þi aștern eres,
Căci în mână meșter condeiul mi-ai pus,
Cât de târziu, Doamne, îns-am înțeles

Că nimic din toate nu e mai presus,
Deși la-ndoială inima-mi da ghes,
Decât Tine, Unul, Marele Iisus...