Ieri, un bun prieten al epigramiștilor, caricaturistul Costel Pătrășcan, a vernisat la Muzeul Național al Literaturii Române o expoziție intitulată chiar: "Niște caricaturi". Nu puteam să nu îi respect invitația și, gonind ilegal pe șoselele patriei, am reușit să ajung cu cinci minute înainte de ora fixată.
La timp, pentru a regăsi acolo pe Calimero, pe Daniel Iancu, Make și tagma caricaturiștilor, în frunte cu domnii Albert Poch, Mihai Stănescu și Nicolae Ioniță.
Evident, expoziția trebuia "asezonată" cu epigrame, așa că, m-am pus pe treabă. În primul rând, i-am mulțumit lui Costel pentru ajutorul dat la ilustrarea celor doua cărți ale mele, rămase în memoria publicului prin ceva:

De cartea mea se mai aude
Un comentariu sec pe an:
"E cartea-ceea ce include
Caricaturi de Pătrășcan"!

Acestea fiind zise, am promis că mă revanșez și eu, la rândul meu:

Face fiecare-n parte
Ce cunoaște și ce poate:
Tu mi-ai desenat in carte,
Eu îți scriu pe exponate.

Dar, ca să nu fie supărat, am depus mărturie că am vizionat, pe bune, caricaturile expuse și mi-am exprimat aprecierea față de autor:

Prin exponate-am dat o tură
Și m-am zgâit, ca un profan,
Dar singura caricatură
Este chiar domnul Pătrășcan!

Evident, Costel nu s-a supărat, dar, nu știu de ce, domnii Poch și Stănescu , precum și Calimero și un om de la muzeu, l-au luat în brațe și l-au ținut strâns, foarte strâns și i-au strâns și mâna foarte des, cu toate că nu reușeau să-i descleșteze pumnul. Nu le-am stricat bucuria revederii și am ieșit pe ușa indicată insistent de un angajat al muzeului.