Ma-ngrijoreaza mult, singuratatea unui gand,
Ramas, din toate cate ieri s-au strans,
Sub fruntea mea, pe cineva din vise asteptand,
Si simt cum ochii, de tristetea lui au plans.

Ma-ntreb ce s-a-ntamplat cu el, de ce suspina,
Ce vraji s-au abatut asupra lui,
Ce chip asteapta din trecut la tampla sa revina,
Impodobind cu el tacerea din statui.

L-as intreba daca-ntelege, ca este prea tarziu,
Sa furi un vis din alt trecut, uitat,
Dar sunt neputincios si, sincer chiar nu stiu,
La care tampla s-a oprit, cu-adavarat.

L-aud cum uneori prin amintiri ar vrea sa plece,
Dorind singuratatea-n lacrimi sa o puna,
Lasand cararea intre noi, tulburator de rece
Uitand ca totul a-nceput, cu-o strangere de mana.