Poemă scurtă, putrezită,
E-aleea veche pe care-ai plecat
Cu-aromă grea... cam umezită;
De ploi, de timp, de neînduplecat !

Blestem !
Căci însuși Timpul pare că s-a dus.
S-a răsfirat ca de-obicei prin nepătruns;
Rămas-ai doar un strop de amintire...
Turnat într-un pahar ce n-a știut măsură
ÃŽn ce-a fost... scurta mea smintire
Cu iz de-amor și de-amestecătură.

-

Mă rog în tihnă să te-alung.
Măcar de mine de-ar depinde...
Cuvinte strâmbe nu-mi ajung,
Să-nvăț a te cuprinde.