mă ținea pe genunchi și-mi povestea războaie cumplite
aveam niște soldați de plastic doi indieni cu mîinile rupte și ascultam
strîngîndu-i în palme
cînd mă lăsa jos fugeam la nisipul adus pentru războiul
pe care niciodată nu-l terminam. înviam jucăriile moarte după tabăra pe care
o agream și zilnic învingea una din ele. nu mă puteam hotărî ce sînt.
pînă în ziua cînd am îngropat soldații definitiv și niciodată nu i-am reînviat.
de atunci un șarpe mă trece de la picioare pînă pe spate
cum și bunicul a trecut și numai genunchii mi-au rămas în șezut
vii
calzi
numai cuvintele în urechi povestind un război
și niciodată nu am înțeles de care parte mă aflu.
dacă voi avea puterea să înviu soldatul fără brațe
el numai el îmi va șopti.