Uneori gîndul
pare metafora
învierii

alteori
o altfel de naștere
unde lumina este
înlocuită de oglindă
și reflectările ei


dar oare
voi mai putea fi?

oare
voi putea fi
fără să-mi amintesc
ce piază tainică
m-a închinat
absenței prezente
același

mereu același
pînă la golirea de sine
de forma din lăuntru

...pentru care
metaforînd în exces
mi-am prefăcut gîndul
în cuvinte
despre cuvinte
și timp - parcă
niciodată de-ajuns?