Să nu mă uiți,
Deși uitarea-i omenească,
De-oi putea, ți-oi trimite cald
Un gând din emisfera-lbastră.

Să nu m-aștepți,
Nu știu când vin,
Dar sunt mereu pe drum
Pendulînd între trecut și prezent.

Să nu-ți faci speranțe,
Sufletul ți-l otrăvesc
Cu iluzii deșarte,
Adevăr în regres.

Să nu mă pierzi,
Pierdută e clipa sublimului gând,
Pășim mai departe dar goi și-ntrebând:
,, Cum ar fi oare de va fi fost să fie,
Un strop de fericire, furat al vieții dar,
Sau crudă amăgire trăită iar și iar? "