Negînd
fără de contenire
făpturile răstimpului
își închipuie
că trăiesc ne-trăitul

cînd de fapt
în lumea lor
de oglindiri oglindite
nimic și nimeni
nu mai intră în identitate
cu petrecerea gîndului
între beznă
și prea-lumină


sau
poate atunci
gîndul negînd
nu se mai conjugă
cu acel "ceva"
înnăscut sufletului

și astfel
vei fi nevoit
să alegi între
starea oglinzii
și ne-starea
oglindirilor ei?