tu ai căzut în ochii mei, iar eu în brațele tale;
și ai curățat privirea mea iar eu am suflat drum în palmele tale.
acum privești cu ochii mei și eu scriu cu mâinile tale
o singură cale dintr-un labirint de cuvinte
în care am desenat acelși tablou în timpuri diferite.
și totuși clipa ta era din minutul meu, și cuvintele mele sunt din povestea ta;
și clipa ta a stat și cuvintele s-au mișcat;
și timpul s-a oprit și am început să mergem.
și am călcat minutarul până acul s-a rupt -
trecutul s-a spart.
Știi cum mulți clădesc viitorul pe cioburi?
Le sângerează călcâiele la fiecare pas,
și plâng și își strâng urma în brațe.
ne-am topit urmele,
le-am scurs pe drum .
eu acum și tu acum, construim în stâncă -
viitorul – e doar o sumă de prezente.