o umbră umbra-mi îmbracă
descolăcit de pe Măr
intru în curajul altcuiva
o pasăre pe cracă
cântecul ei îți joacă în păr
și nici nu mai știu cui va
folosi toamna aceasta
ciorile încep a se ivi
în trecutul-prezentul nostru
știm că ne paște năpasta
și știm frunzele tivi

nimeni nu se transformă în monstru
fără o bucată de umbră
înfiptă în piept

lacătele veșniciei sunt închise
și cheile dezrobirii aștept