De ce te-ascunzi in umbra inserarii, de ce nu-mi intanzi mana ca-ntrecut?
Sa-ti dau scantei din stele cazatoare, sa uiti ca visul uneori e-nselator,
Din amintiri tacerea sa ne strige, cand recladim aevea ce-am pierdut,
Facand sa para gestul o minune, sosita-n viata noastra-ntamplator.

Imi este dor pana la lacrimi si viata e-o furtuna ravasita-n mari,
Pe undeva o flacara se stinge si totul redevine pustiul alb din noapte,
Pe buze, sangerand imi infloreste dureros, ecoul ultimei chemari,
Lasand pe tample, miracolul ca totul e-o uitare-n nerostite soapte.

A fost si este inca o iubire, ce m-a facut sa cred in stele care mor,
Si m-ai lasat in templul unei lacrimi, fara sa-mi spui ca nu mai am trecut,
Ducand povara unei fericiri amagitoare, fara sperante mari si fara viitor,
Te-ntreb de ce se rataceste valul, cand marea-l duce-n port necunoscut?