Pe la prânz o nucă mică
A simțit că din pom pică.
Coaja verde-o părăsi
Dezgolită se-ngrozi!

Când aproape solu-atinse,
Biata, ochii își închise.
Dar nu se strivi deloc
Deși auzise: Poc!

Aleargă Petrică-n grabă
Luă nuca să o spargă:
Sărmana se tot ferea
Și nu prea o nimerea.

Dar Petre avea ciocan
Este tare năzdrăvan!
Și-o lovește:o dată...nouă,
Nuca se desface-n două.

Alege miezul, frumos,
Și-l mănâncă-i delicios!
Miezul a fost de folos,
Coaja de-aruncat la coș!

Aurora Luchian Vaslui