Aș vrea să vii, iubitul meu
Când seara se așterne,
Să mă alinți cum o făceai mereu,
ÃŽn clipele eterne...

Aș vrea să fii măcar o amăgire,
Să te aștept ca altădată;
Tot sufletu-mi plin de iubire,
Þi-l dăruiesc deodată!

Dar nu te văd nicicând:
Să te apropii, mi se pare o himeră.
Apari, te rog, măcar în gând!
O parte-a sufletului meu mai speră...

Târziu în noapte, când stelele lucesc
Și vântul șuieră prin frunze,
Totul îmi pare prea lumesc,
Nimic n-are puterea să amuze!

Adorm apoi cu tine-n gând,
Dar visele-mi sunt goale.
Și mă trezesc mereu plângând,
Iar sufletul mă doare.

Mă rog atunci să treacă noaptea lungă
Și razele de soare să apară;
Coșmarul meu poate-l alungă,
Oftatul, poate-l face să dispară...

Putea-voi oare să te uit vreodată,
Pe tine, cea dintâi iubire, dulce mângâiere?
La tine m-aș întoarce-ndată,
De mi-ai aduce-n semn, măcar o adiere...