uneori îmi vine să stau cocoțată ca ea pe stelaj
să mă dau cu sclipici argintiu
în regatul prafului
numărând mișcările pe care le fac roboții de cameră

va fi ca un drum parcurs de o stea fosilizată
pe traiectoria osului și înapoi
de la o falangă la altă
și nimeni nu va ști că a fost

sunt niște paramentri necunoscuți de a trasmite
viața acolo de unde a venit
înțelegi că ești aproape o păpușă de porțelan
când simți starea aceea de pârâit în buricul degetelor





(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)