încă încerc să aflu ce sunt,
de când pe pământ mi-a fost lăsat trupul.

încă mă-ntreb cum este să mor,
de ce vorbe dor și timpul cum seacă.

încă visez,
deși mă-ntristez când ziua se lasă.

mă mai prefac,
că-mi face pe plac o lume întreagă,
deși mintea-mi spune
să fug de îndată în casa-mi sihastră.

încă mai sper,
în ziua de ieri, în vorbe nespuse și gânduri ce pier.

încă mă tem,
de vreun blestem șoptit cu durere.

încă aștept,
să mă deștept, din somnul ce-mi poartă
sclipirea de viață
pe drumul pavat cu bune ințentii.