Văzduhul pare-un edificiu gotic
Prin aerul stătut și semibernic
Iar cerul poartă lumeni de nemernic
Vorbind cu norii în limbaj argotic.

Dar locuitu-n stele e puternic...
E un miraj sub ape și erotic
Miasmul veșniciei blând, hipnotic.
Și inima pulsează caldă, sternic

Și o așez tăcut, în nimb ascetic
La al luminii tandru ecograf.
I-ar trebui pe-alocuri câte-un petic

Și ștearsă ar mai trebui de praf.
Purced în nemurire drept eretic,
Pe-atât cât mă pricep, ca fotograf.