Ploua pe strazi, ploua pe flori, ploua pe umbre neperechi,
In geamuri cadentat lovesc, straine picaturi de ploaie,
In incapere ma privesc, de prin tablouri chipuri vechi,
Si fulgere cazute-n ramuri, pe frunze verzi se scurg siroaie.

In lanturi mi-am legat tacerea, sa nu se piarda iar in vant,
Ca-ntr-un pacat al fericirii,ca, ploua dincolo de noi,
Caci eu privindu-ma-n oglinda, m-am ratacit de cine sunt
Sperand ca voi ajunge-n portul, care ne-asteapta pe-amandoi.

De multe ori mai uit cand ploua, de multe ori natura plange
Indragostiti nevinovati si-au pus cuvintele prin ganduri,
Un gest scapat din intamplare, lovit de-o lacrima se frange,
Si-aevea-si scriu pe-un colt de zare,cu fulgere frumoase randuri.

Ploua pe strazi, ploua pe flori, ploua cat inca n-am visat,
Si-mi este teama sa traiesc, in tot acest pustiu de toamna,
Pe undeva-n surasul meu, un fulger alb s-a strecurat,
Calcand pe umbre neperechi si visul meu, stimata doamna.