Să-ți trăiești viața
și-n același timp
să o gîndești

să nu mai faci
distincție între
gîndit și trăit


gîndirea
să-ți fie și trăire
iar trăirea
o altfel de gîndire
mereu gata
să devină "matria"
unui act crescător
și centripet

spre
transparența
(ori transcendența)
ce nu poate fi oglindită
decît de cel
ce o poartă în sine
drept oglindă?