Din ce în ce mai frig
Roua din timpul verii
Binecuvântarea naturii
Iat-o acum în toiul toamnei
Se schimbă în blestem
Sub mâna glacialului Zorel

Zbârcite frunze galbene
Pălesc sub strat de brumă
Atârnând cu-o ultimă sforțare
Să poată rosti grăbit „adio”
Suratelor și mamei plante
Apoi coboară-n pânza părerilor de rău

Nu vom muri ca plantele sub brumă
Vom suferi doar resemnați
De zeci de ani tot așteptăm mai bine
De așteptăm acum o miere caldă
E imposibil s-o putem primi
Cât timp sunt friguri în guvern