Scumpa.
e zi mohorîtă de după amiază

Acolo departe la lac,
Este o bancă ce mulți o împart,
Cu toți acei ce vreau să știe,
Ce e relaxarea în toamna tîrzie.

„Scumpa” mă întreabă,
Dacă nu mie rece?
Dacă tîmplarului îi este bine,
Ori zapada albă ia lăsat tîmplele senine?

Eu îi răspund cu drag din amintire,
Văd cum ea banca se înviorează din privire.
În rînd pe bancă se așează o frunză sfîrtecată,
Alungată de vîntul rece ce înșelător o curtează;