Petalele de pe-o floare,
În zori s-au îngrijorat,
Căci a ieșit mândru Soare,
Însă palid, a plecat.

Au privit cu-nfrigurare
Cum surorile lor toate,
Cu durere și mirare,
Au căzut, frânte, uscate...

Mai târziu o vrăbiuță
Înfoiată, certăreață,
A strigat de pe-o crenguță,
C-a văzut un val de ceață.

Agitate celelalte
S-au pitit în cuibușoare;
Întristate și-mbufnate:
-S-au dus zilele ușoare!

Pică o petală lin
Apoi altele discret;
Bosumflat și un pelin,
S-a plecat ca-ntr-un balet.

-Toamnă! râde-o crizantemă,
Pune-ți vălul de argint!
Că nu am nicio problemă,
De tine nu mă-nspăimânt!

16.09.2010 Aurora Luchian Vaslui