In ziua cand eu voi pleca-n alta lume
Nu vreau bocitoare, nici clopot sa-mi bata.
Am vrut sa traiesc doar o viata curata
Dar totul s-a dus. Nici macar n-am un nume.

Ma-ntorc in pamant anonim ca un caine
Ce rost nu mai are in lumea de-afara.
In inima-mi macina pietre de moara,
In suflet ma arde-un cuptor fara paine.

Durerea din jur m-a durut si pe mine,
N-am nici un regret pentru vremea trecuta.
Simt viata cum palpaie-n piept nestiuta
Si fumega, biata cetate-n ruine.

Un gand nu-mi da pace-nainte de noapte:
Trait-am mereu pentru cei de alaturi
Dar zac in spital zgribulit, fara paturi,
Tanjind parasit dup-o cana cu lapte.

Ma sting solitar intr-o lume absurda
Ce nu mai traieste decat pentru sine.
Ce rost sa-i mai faci muribundului bine
Cand ochii-i sunt ficsi iara soapta-i e surda?