In rotunjimi de clipa naluca-i amintirea
Si corifei ma-ntreaba de ce zambesc cu jale.
Sa le raspund ca totusi mai dainuie iubirea
Ar insemna s-arunc cuvintele-n pumnale.

Indepartatul turn, cu vechiul orologiu,
E ancestralul martor al vremilor ce-au fost
Cu fragmentatu-i suflet in clopot de elogiu
Din erodate timpuri, ce nu mai au vreun rost.

De-ai sa ma-ntrebi vreodata de unde-aceste ganduri,
De vei avea rabdarea sa-ncerci sa le-ntelegi,
Sa-ti pravalesti privirea o clipa printre randuri
Si-ai sa gasesti nescrisa durerea lumii-ntregi.