figurine și atât venite la întâmplare
pregătind baletul unei blânde morți
ne înfricoșează risipirea până la renașterea zilei
e tot ce mai putem aduna din noi
o boare-ntunecată pe genunchii fărâmați a neputință


ne dorim flăcări sau măcar un pahar de apă simplă
așteptăm în orice zi un dar un om un cuvânt
niciodată rău
uităm oglinzile mascate
iar liniștea nu se mai înalță din patimi


stârnim timpul să treacă regretând respirația
pierdem sensurile prin noi
bezmetici orbi și neștiuți de nimeni
nici măcar copii nu mai putem fi


această poveste e trucată
sau poate numai discul s-a zgâriat definitiv