Am învățat singur să zbor
Când am fost izgonit din ceruri
Unele răni încă mai dor
Altele au pierit în vremuri

Nu mai am forțe să mă lupt
Se-așterne peste gânduri seara
Cad în genunchi pentr-un minut
Dar mă ridic să-mi duc povara

Cu un tezaur de-amintiri
Și-o oaste de poeți în spate
În cinstea fraților martiri
Duc moștenirea mai departe

Sânt printre îngeri dirijor
Dar nimeni nu știe cât doare
Să poți da aripi tuturor
Însă să nu-i poți învăța să zboare…