Gîndind acasă poți să-ți pui,
Noian de întrebări,
Te străduiești să nu le spui,
Și dorul îl agăți în cui,
Iar în final nu te opui,
Să o pornesști spre zări.

Acolo seva îți renaște,
Izvor de apă vie,
Doar un bătrîn te recunoaște,
Auzi pe lac aceleași broaște,
Crezînd că vaca încă paște,
Iarba din copilărie.

Doreai să-ți afli rădăcina,
Dar ești cam derutat,
Pe lîngă casă vezi ruina,
Stăruie praful și rugina,
Pomii și-au mărit tulpina,
Multe s-au schimbat.

Copiii dacă-i vezi crescînd,
Acasă-i altă casă,
Porți amintirile în gînd,
Impresii demne depănînd,
Păstrezi tradiția plîngînd,
Și o așezi pe masă.

Trecutu-i firavul izvor,
Părinții au murit,
Iarba-i doar fond pentru decor,
Vechiul rămine fapt minor,
Dispare clapa din sonor,
Te simți secătuit.