Iubirile se sting și reîncep,
O dată cu venirea toamnei.
Pășim tăcuți pe alei brumate
Cu picături de lacrimi reci.
Nu reîntoarcem abia atunci
Când totu-i doar o amintire
Și toamna nu-i mai toamnă
Și vremurile-s reci.
E toamnă-n noi…
E toamnă și-n grădină.
Copacii-s goi și lunca-i goală,
Străine-s toate, pictate în culori
De ruginiu și pete de lumină.
Pământul urlă când ploaia îl atinge
Iar noi privim la asfințituri reci
Că-i toamnă-n noi…e toamnă-n doi.