Dimineață de vis. Licuresc mii de sori în roua de lacrimi a florilor...
Pierzându-se-n nori, se-nalță spre piscuri cărările verzi.
Sălbatice izvoare cad din stele cu pulberi de raze lichide...
Păsări albastre își îmbracă cuiburile cu cântece și corole de cristal.
În desișuri fără de margini
se contopesc în irizări policrome fluturi, lacrimi, dureri și bucurii amețitoare
prin care sufletul respiră dăinuiri cu freamăt cald
născute din vibrațiile primăverii,
revelate din desăvârșiri
fără trup, fără spații, fără moarte
ori născute din umbrele tainice ale îndoielilor
sau din cețuri înfășurate generos peste ramuri în freamăt șoptitor,
desprinse din legende palpabile, fierbinți.
În vise și în spațiul real, preaplinul pulsului meu
se revarsă ca o magmă țâșnind din ascunșii vulcani
ai complexităților noastre,
destinat să inunde toate inimile găsite goale,
dar însetate de fierberi mistuitoare ori de flăcări invizibile
stingătoare de multiple amăgiri.