Îți priveam lăuntric ochii
și te simțeam copleșită în tristețea ta
nu visam că încă, îți plâng ochii,
nu știam nimic ce-i în calea ta.

Aveam o teamă în a te atinge,
aveai surâsul tău pierdut,
nu știam privindu-ți ochii
singură surâdeai la nesfârșit.

Nu eram decât cu doi pași înaintea ta,
dar privindu-ți chipul peste-mi umăr
simțeam cum surâzi în urma mea
și eu cu un surâs, te priveam lăuntric.

Sceptică și pesimistă în surâsul tău
priveai îmbujorată peste-ți gânduri,
singură erai pierdută-n lumea ta;
trist îți e surâsul, tristă-i calea ta!