Când te vei întoarce, Sibyl, voi fi foarte bătrân,
cu iernile ningându-mi pe frunte experiența
durerilor săpate-n brazde late
pe-obrazu-mi chinuit de nefiresc.

Vor curge amintirile uman,
pâraie tumultoase printre noi.
Scălda-voi trupul meu îmbătrânit
mirându-mă că nu mă recunoști.

Când te cei întoarce, Sibyl, vei fi foarte frumoasă,
noaptea părului tău va-ncadra minunatul obraz
și trupu-ți va sfida îmbătrânirea.
Atunci vei da în pârg a doua oară.