Piciorul gol, îți iasă de sub poala lungă
frumoaso cu părul bălai,
buzele-mi o sărutare vor să îți smulgă,
numai că tu, nu vrei să îmi dai.

Și te mângâi cu privirea pe chipul duios
ce mi-l arăți cu dărnicie,
iar gândul meu nesățios
cere mai mult cu viclenie.

Aș vrea în poala mea să stai
ca să îți simt finețea,
ore în șir... și fără grai,
tu să-mi alungi tristețea.

Dar îți petreci prin fața mea
parfumuri și dantele,
te joci cu frunze. O ești rea,
și-mi faci zilele grele.

.............................

O, rămâi! Mai stai copilă!
Tu nici nu ști că sunt...
Postura mea umilă,
nu mi-ai zărit-o încă pe pământ.

Mă-ntreb de-ai s-o cunoști.
Tu ai fugii de dragoste?
Poate că da. Sunt prea mulți proști
ce cred a-mi fi o pacoste.

Sau poate... Cine știe,
vei fi a mea 'ntr-un vis,
frumoasa mea, aleasă dintr-o mie,
iubirea, nu ne va fi, un lucru interzis.